O fabulă în fabulă

 Sâmbătă la 3 dimineaţa aşteptam un tren spre casă,şi urmăream filmul din sala de aşteptare ca să ucid timp.Mai încolo erau binecunoscuţii spirtari cu talente şi hemoroizi care cântau de suna toată gara a trompetă eşuată.După o vreme şi încă una şi încă una, apare alt boschetar lătrau şi îi zice unuia din spirtarii care luase deja somn : " un act de identitate să-mi arătaţi" ,ca răspuns îi mormăie ceva dar după ce îşi ridică ochii sparţi spre handralău ,vede că nu era jandarm ci o glumă.(dovadă că au umor şi pe stomacul gol)
 
  Între timp,în filmul de acţiune (văzut în secvenţe obosite), eroul era încolţit de răufăcători şi îi cere tipei să îi spună ceva că să îi distragă atenţia,ea îi povesteşte următoarea fabula:
 
 
 "[...]A fost o data o vrabie,care la sosirea iernii zburând spre sud a îngheţat şi a căzut la pământ.Apoi o vacă s-a rahat pe ea.Dar rahatul a fost cald şi vrabia s-a dezgheţat.Deci după ce s-a încălzit era fericită şi se apucă să cânte.Vine o pisică,da la o parte rahatul şi o mănâncă pe vrabie.
 
 Morala: nu întotdeauna acela ţi-e duşman care se  cacă  pe tine,şi nu întotdeauna acela care ţi-e prieten care te scoate din rahat.Dacă eşti fericit,oriunde ai fi,ţine-ţi gura. "
 
 ...moment în care cântăreţii din sala de aşteptare au fost nevoiţi să îşi ţină gură fiindcă tocmai îi luau jandarmii de guler spre ieşire.La iarnă "vrăbiile" din gară vor avea nevoie de mult rahat că să se dezgheţe,să moară cici balerina de nu.