-Salut ! Ce mai faci ? Bine? Atunci e bine. Doar că mie nu prea îmi pasă.
Fiindcă ,vezi tu, orice om care a trăit în societate suficiet cât să ştie conversa, înţelege că "Ce faci?" a devenit o formă de salut, din păcate si că deja nu mai este o întrebare în sine.
Totuşi, întrebăm asta din obişnuinţa de a spune "hai să vorbim despre tine,ca să nu vorbesc despre mine".
Şi uite aşa din obişnuită, omul şi-a dezvoltat tehnica de a răspunde la "ce mai faci,cum eşti " cu o minciună convenabilă pentru ca eu să mă simt bine că te-am întrebat ce faci şi cum eşti.
Variante de minciuni convenabile includ :
- Eu...bine, tu??
- ...dahhh...biiiine.
- (aprobând din cap, cu buza umflată) aham.
Ceea ce poate fi mai sec decât un comentator la un campionat de golf. Dacă cineva s-ar simţi cu adevărat bine, nu ar avea nevoie de răspunsuri stas, ci ar răspunde ce îi trece prin cap:
- Ce faci?
-Clătite arse .Nu îţi recomand.
-Asigurări de viaţă,vrei? nu ştii pe cineva care ar fi interesat?nu? nu ştii pe cineva care ştie pe cineva care ar fi interesat??
-Aproape orice,dacă sunt plătit.
-Flotări coreene. 25 pe minut. Ne batem?
- Păi uite, produc salivă.
sau, Cum eşti?
- Dus - de - a - ca - să
-Pe ţeavă ...
-Sunt frumos / pe flow / fantasmagoric / Supercalifragilisticexpialidocious .
Cei care îndrăznesc să fie sinceri, sunt pedepsiţi cu priviri dezinteresate,cu tipicul "moment de reculegere" sau chiar cu faza " noa ,eu te las că tre' să merg să ...(îndrept banane)"
În cercuri sociale care împachetează compasiunea în cuvinte răsuflate, nu e de mirare că mulţi ajung să crească inhibaţi şi închişi emoţional, complet deconectaţi unii de alţii, fiind în permanenţă obligaţi să îşi ţină sentimentele pentru ei.
